Spre Nemea drumul şerpuieşte printre livezi de măslini şi plantaţii de viţă de vie. În dreapta, Cetatea Micene însoţeşte privirea, străjuită de cei doi munţi uriaşi, cu vârfuri de conuri vulcanice. Verdele-argintiu al măslinilor se împleteşte cu verdele crud al viţei de vie, pe o întindere ce pare fără de sfârşit, locuită doar de natură. Drumul urcă şi verdele rămâne în urmă, şoseaua se strecoară printre dealuri muntoase brusc dezgolite de vegetaţie… un peisaj straniu, dar atât de grecesc… Şi deodată, ajunşi în înălţimi, în faţa ochilor apare paradisul!… O vale splendidă, luminată de verde şi de soare, locuită de câteva căsuţe albe cu acoperiş cărămiziu… învăluită de o linişte pe care nu am întâlnit-o nicăieri altundeva… Archaia Nemea!
